"Pasiune si fotografie pentru arhitectura" – interviu cu Lavinia Dragomir
Care este prima fotografie de care esti mandru?
Prin 2003, aveam o tastatura Genius si am fotografiat, la lumina de afara, cinci-sase butoane din tastatura aceea. Mi-am facut un site de wallpaper si am urcat poza acolo, la rezolutie mica.
La ceva vreme, am primit un mail de la cineva care voia sa o cumpere pentru a o folosi intr-o reclama. Stiind ca pe site-urile de stock o poza ca asta costa 1 dolar, am zis ca o dau gratis.
La inceput am crezut ca e o farsa, dar apoi m-am trezit cu o mie de dolari in cont. Doua saptamani mai tarziu, primesc un plic mare, negru, de la o agentie de publicitate din Washington. Continea o pagina de revista cu reclama unde aparuse acea fotografie facuta de mine.
Cum ai intrat în lumea fotografiei?
Tocmai imi dadusem demisia cand am primit un telefon de la o cunostinta sa ma cheme la un interviu, tot pentru webdesign. M-am prezentat la interviu, l-am trecut cu brio, dar am refuzat postul.
In momentul acela, aveam de ales între un serviciu cu salariu fix si sigur sau sa incep ceva cu fotografia. Mi-am dat seama ca daca acum nu incerc, ma trezesc la 80 de ani gandindu-ma cum ar fi fost daca…
Eram constient ca ma avantam intr-un domeniu pe care nu prea-l cunosteam, dar am riscat pentru ca-mi placea foarte mult.
Care a fost cea mai dificila fotografie?
Am avut un proiect cu o fabrica de betoane care trebuia fotografiata din elicopter. Eram legat cu o centura foarte subtire, elicopterul inclinat, iar eu a trebuit sa merg cu usa deschisa, aplecat in afara, in zgomot si curent infernal.
De unde pasiunea pentru fotografia de arhitectura?
Am fost tot timpul pasionat de hoteluri si arhitectura, in general. Imi place fotografia in care trebuie sa fii atent la detalii. Incerc sa simt personalitatea spatiului. Orice spatiu are o personalitate, orice spatiu iti transmite o anumita stare.
Spre exemplu, intr-un hotel modern, cu inox, marmura, trebuie sa simti lux.
Incerc sa trimit mai departe privitorului sentimentul pe care ti-l da camera de hotel sau spatiul respectiv.
De ce te aleg clientii?
In timp, am invatat sa fiu foarte atent la detalii, sa nu las nimic la voia intamplarii. Nu spun niciodata "lasa ca merge asa".
Care sunt clientii fideli?
Pentru Ramada, am inceput sa lucrez dupa un test. A trebuit sa fotografiez salile de conferinta. Cei de la Ramada au fost foarte incantati si de atunci am ramas fotograful lor.
Alt client important este Ambasad'Or Events, probabil una dintre cele mai luxoase locatii de evenimente din tara. Inaintea mea, cei din conducerea Ambasad'Or Events colaborasera cu multi fotografi, dar nu erau multumiti. Avand aceste experiente neplacute, mi-au spus ca singura conditie pe care o vor trecuta in contract este ca daca le plac pozele, le cumpara, daca nu, nu.
A fost un risc pe care mi l-am asumat pentru ca stiam de ce sunt în stare. A fost un client foarte multumit. De atunci, pentru toate modificarile aduse localului, m-au chemat pe mine pentru fotografii.
Le Chateau sau Castelul de Inima Bucurestiului este un local nou si foarte luxos. Toate imaginile lor de prezentare sunt facute de mine.
Ce te face sa mergi mai departe în meseria asta?
Iubesc ceea ce fac pentru ca fiecare zi este o provocare pentru mine. Fiecare proiect este diferit, fiecare client este diferit.
Nu am ajuns niciodata sa ma plang ca nu am chef sau e prea mult de munca.
Atunci cand iti place ceea ce faci, consideri ca e doar un exercitiu si o sansa sa inveti noi tehnici, nu pare ca o munca obligatorie pentru o suma de bani.